îmbălsăma

Romanian

Etymology

From în- +‎ balsam.

Verb

a îmbălsăma (third-person singular present îmbălsămează, past participle îmbălsămat) 1st conjugation

  1. to embalm

Conjugation

    conjugation of îmbălsăma (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a îmbălsăma
gerund îmbălsămând
past participle îmbălsămat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present îmbălsămez îmbălsămezi îmbălsămează îmbălsămăm îmbălsămați îmbălsămează
imperfect îmbălsămam îmbălsămai îmbălsăma îmbălsămam îmbălsămați îmbălsămau
simple perfect îmbălsămai îmbălsămași îmbălsămă îmbălsămarăm îmbălsămarăți îmbălsămară
pluperfect îmbălsămasem îmbălsămaseși îmbălsămase îmbălsămaserăm îmbălsămaserăți îmbălsămaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să îmbălsămez să îmbălsămezi să îmbălsămeze să îmbălsămăm să îmbălsămați să îmbălsămeze
imperative — tu — — voi —
affirmative îmbălsămează îmbălsămați
negative nu îmbălsăma nu îmbălsămați
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.