прилечь
Russian
Etymology
Pronunciation
- IPA(key): [prʲɪˈlʲet͡ɕ]
Verb
приле́чь • (priléčʹ) pf
Conjugation
Conjugation of приле́чь (class 8a/b perfective intransitive)
| perfective aspect | ||
|---|---|---|
| infinitive | приле́чь priléčʹ | |
| participles | present tense | past tense |
| active | — | прилёгший priljógšij |
| passive | — | — |
| adverbial | — | прилёгши priljógši |
| present tense | future tense | |
| 1st singular (я) | — | приля́гу△ priljágu△ |
| 2nd singular (ты) | — | приля́жешь△ priljážešʹ△ |
| 3rd singular (он/она́/оно́) | — | приля́жет△ priljážet△ |
| 1st plural (мы) | — | приля́жем△ priljážem△ |
| 2nd plural (вы) | — | приля́жете△ priljážete△ |
| 3rd plural (они́) | — | приля́гут△ priljágut△ |
| imperative | singular | plural |
| приля́г△ priljág△ |
приля́гте△ priljágte△ | |
| past tense | singular | plural (мы/вы/они́) |
| masculine (я/ты/он) | прилёг priljóg |
прилегли́ prileglí |
| feminine (я/ты/она́) | прилегла́ prileglá | |
| neuter (оно́) | прилегло́ prilegló | |
Related terms
- лежа́ть (ležátʹ)