abrutiza

Romanian

Etymology

Borrowed from French abrutir.

Pronunciation

  • IPA(key): /a.bru.tiˈza/

Verb

a abrutiza (third-person singular present abrutizează, past participle abrutizat) 1st conjugation

  1. to brutify

Conjugation

    conjugation of abrutiza (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a abrutiza
gerund abrutizând
past participle abrutizat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present abrutizez abrutizezi abrutizează abrutizăm abrutizați abrutizează
imperfect abrutizam abrutizai abrutiza abrutizam abrutizați abrutizau
simple perfect abrutizai abrutizași abrutiză abrutizarăm abrutizarăți abrutizară
pluperfect abrutizasem abrutizaseși abrutizase abrutizaserăm abrutizaserăți abrutizaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să abrutizez să abrutizezi să abrutizeze să abrutizăm să abrutizați să abrutizeze
imperative — tu — — voi —
affirmative abrutizează abrutizați
negative nu abrutiza nu abrutizați

References

This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.