autocolant
Romanian
Etymology
Borrowed from French autocollant.
Adjective
autocolant m or n (feminine singular autocolantă, masculine plural autocolanți, feminine and neuter plural autocolante)
Declension
| singular | plural | |||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | |||
| nominative- accusative |
indefinite | autocolant | autocolantă | autocolanți | autocolante | |||
| definite | autocolantul | autocolanta | autocolanții | autocolantele | ||||
| genitive- dative |
indefinite | autocolant | autocolante | autocolanți | autocolante | |||
| definite | autocolantului | autocolantei | autocolanților | autocolantelor | ||||
Noun
autocolant n (plural autocolanți)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | autocolant | autocolantul | autocolanți | autocolanțile | |
| genitive-dative | autocolant | autocolantului | autocolanți | autocolanților | |
| vocative | autocolantule | autocolanților | |||