autocriticare
Romanian
Etymology
From autocritica + -re.
Noun
autocriticare f (plural autocriticări)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | autocriticare | autocriticarea | autocriticări | autocriticările | |
| genitive-dative | autocriticări | autocriticării | autocriticări | autocriticărilor | |
| vocative | autocriticare, autocriticareo | autocriticărilor | |||
References
- autocriticare in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN