beacenfyr
Old English
Etymology
Pronunciation
- IPA(key): /ˈbæ͜ɑː.kenˌfyːr/
Noun
bēacenfȳr n
Declension
Strong a-stem:
| singular | plural | |
|---|---|---|
| nominative | bēacenfȳr | bēacenfȳr |
| accusative | bēacenfȳr | bēacenfȳr |
| genitive | bēacenfȳres | bēacenfȳra |
| dative | bēacenfȳre | bēacenfȳrum |
Synonyms
References
- Joseph Bosworth, T. Northcote Toller (1898) “BĒACENFȲR”, in An Anglo-Saxon Dictionary, second edition, Oxford: Oxford University Press.