blănui
Romanian
Etymology
Verb
a blănui (third-person singular present blănuiește, past participle blănuit) 4th conjugation
- to fur
Conjugation
conjugation of blănui (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a blănui | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | blănuind | ||||||
| past participle | blănuit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | blănuiesc | blănuiești | blănuiește | blănuim | blănuiți | blănuiesc | |
| imperfect | blănuiam | blănuiai | blănuia | blănuiam | blănuiați | blănuiau | |
| simple perfect | blănuii | blănuiși | blănui | blănuirăm | blănuirăți | blănuiră | |
| pluperfect | blănuisem | blănuiseși | blănuise | blănuiserăm | blănuiserăți | blănuiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să blănuiesc | să blănuiești | să blănuiască | să blănuim | să blănuiți | să blănuiască | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | blănuiește | blănuiți | |||||
| negative | nu blănui | nu blănuiți | |||||
References
- blănui in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN