brâncă
Romanian
Alternative forms
- brîncă — 1953–1993 spelling
Pronunciation
- IPA(key): /ˈbrɨn.kə/
Etymology 1
Inherited from Late Latin branca.
Noun
brâncă f (plural brânci)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | brâncă | brânca | brânci | brâncile | |
| genitive-dative | brânci | brâncii | brânci | brâncilor | |
| vocative | brâncă, brânco | brâncilor | |||
Derived terms
See also
Etymology 2
Unknown.
Noun
brâncă f (plural brânci)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | brâncă | brânca | brânci | brâncile | |
| genitive-dative | brânci | brâncii | brânci | brâncilor | |
| vocative | brâncă, brânco | brâncilor | |||
Descendants
- → Serbo-Croatian: brnka / брнка (“erysipelas”)