brăcinar
Romanian
Etymology
From brăcină + -ar.
Noun
brăcinar n (plural brăcinare)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | brăcinar | brăcinarul | brăcinare | brăcinarele | |
| genitive-dative | brăcinar | brăcinarului | brăcinare | brăcinarelor | |
| vocative | brăcinarule | brăcinarelor | |||