complini

Romanian

Etymology

From con- +‎ împlini.

Verb

a complini (third-person singular present complinie, past participle complinit) 4th conjugation

  1. to complete

Conjugation

    conjugation of complini (fourth conjugation, no infix)
infinitive a complini
gerund complinind
past participle complinit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present complin complini compline complinim compliniți complin
imperfect complineam complineai complinea complineam complineați complineau
simple perfect complinii compliniși complini complinirăm complinirăți compliniră
pluperfect complinisem compliniseși complinise compliniserăm compliniserăți compliniseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să complin să complini să complină să complinim să compliniți să complină
imperative — tu — — voi —
affirmative compline compliniți
negative nu complini nu compliniți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.