confecturus

Latin

Participle

cōnfectūrus (feminine cōnfectūra, neuter cōnfectūrum); first/second-declension participle

  1. about to accomplish etc.

Declension

First/second-declension adjective.

singular plural
masculine feminine neuter masculine feminine neuter
nominative cōnfectūrus cōnfectūra cōnfectūrum cōnfectūrī cōnfectūrae cōnfectūra
genitive cōnfectūrī cōnfectūrae cōnfectūrī cōnfectūrōrum cōnfectūrārum cōnfectūrōrum
dative cōnfectūrō cōnfectūrae cōnfectūrō cōnfectūrīs
accusative cōnfectūrum cōnfectūram cōnfectūrum cōnfectūrōs cōnfectūrās cōnfectūra
ablative cōnfectūrō cōnfectūrā cōnfectūrō cōnfectūrīs
vocative cōnfectūre cōnfectūra cōnfectūrum cōnfectūrī cōnfectūrae cōnfectūra