contor
Romanian
Etymology
Borrowed from French comptoir.
Noun
contor n (plural contoare)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | contor | contorul | contore | contorele | |
| genitive-dative | contor | contorului | contore | contorelor | |
| vocative | contorule | contorelor | |||