corector
Romanian
Etymology
Borrowed from French correcteur or Latin corrector.
Noun
corector m (plural corectori, feminine equivalent corectoare)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | corector | corectorul | corectori | corectorii | |
| genitive-dative | corector | corectorului | corectori | corectorilor | |
| vocative | corectorule | corectorilor | |||