cuceritură
Romanian
Etymology
Noun
cuceritură f (plural cucerituri)
- (obsolete) conquest
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | cuceritură | cuceritura | cucerituri | cuceriturile | |
| genitive-dative | cucerituri | cuceriturii | cucerituri | cuceriturilor | |
| vocative | cuceritură, cucerituro | cuceriturilor | |||
References
- cuceritură in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN