cuceritură

Romanian

Etymology

From cuceri +‎ -ură.

Noun

cuceritură f (plural cucerituri)

  1. (obsolete) conquest

Declension

Declension of cuceritură
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative cuceritură cuceritura cucerituri cuceriturile
genitive-dative cucerituri cuceriturii cucerituri cuceriturilor
vocative cuceritură, cucerituro cuceriturilor

References

  • cuceritură in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN