curial

English

Etymology

Borrowed from Middle French curial, from Latin cūriālis.

Pronunciation

  • (UK) IPA(key): /ˈkjʊəɹɪəl/

Adjective

curial (comparative more curial, superlative most curial)

  1. Pertaining to a court; courtly.
  2. Pertaining to the papal curia.
    • 2011, Thomas Penn, Winter King, Penguin, published 2012, page 116:
      In favouring the well-connected, politically and culturally sophisticated Italian merchants and diplomats who regularly arrived in England on curial business Henry killed two birds with one stone, gratifying popes by the attention and respect shown to their intimates, and employing them as his own eyes and ears at Rome […].

Derived terms

Noun

curial (plural curials)

  1. A member of a curia, especially of that of Rome or the later Italian sovereignties.

Anagrams

French

Etymology

From Latin curiālis.

Pronunciation

  • Audio:(file)

Adjective

curial (feminine curiale, masculine plural curiaux, feminine plural curiales)

  1. curial (all senses)

Further reading

Romanian

Etymology

Borrowed from Latin curialis or French curial.

Adjective

curial m or n (feminine singular curială, masculine plural curiali, feminine and neuter plural curiale)

  1. curial

Declension

Declension of curial
singular plural
masculine neuter feminine masculine neuter feminine
nominative-
accusative
indefinite curial curială curiali curiale
definite curialul curiala curialii curialele
genitive-
dative
indefinite curial curiale curiali curiale
definite curialului curialei curialilor curialelor

References

  • curial in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN

Spanish

Etymology

From Latin curiālis.

Pronunciation

  • IPA(key): /kuˈɾjal/ [kuˈɾjal]
  • Rhymes: -al
  • Syllabification: cu‧rial

Adjective

curial m or f (masculine and feminine plural curiales)

  1. curial

Further reading