dăscăli

Romanian

Etymology

From dascăl +‎ -i.

Verb

a dăscăli (third-person singular present dăscălește, past participle dăscălit) 4th conjugation

  1. to teach

Conjugation

    conjugation of dăscăli (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a dăscăli
gerund dăscălind
past participle dăscălit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present dăscălesc dăscălești dăscălește dăscălim dăscăliți dăscălesc
imperfect dăscăleam dăscăleai dăscălea dăscăleam dăscăleați dăscăleau
simple perfect dăscălii dăscăliși dăscăli dăscălirăm dăscălirăți dăscăliră
pluperfect dăscălisem dăscăliseși dăscălise dăscăliserăm dăscăliserăți dăscăliseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să dăscălesc să dăscălești să dăscălească să dăscălim să dăscăliți să dăscălească
imperative — tu — — voi —
affirmative dăscălește dăscăliți
negative nu dăscăli nu dăscăliți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.