decupa

Romanian

Etymology

Borrowed from French découper.

Verb

a decupa (third-person singular present decupează, past participle decupat) 1st conjugation

  1. to cut up (paper, textiles)

Conjugation

    conjugation of decupa (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a decupa
gerund decupând
past participle decupat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present decupez decupezi decupează decupăm decupați decupează
imperfect decupam decupai decupa decupam decupați decupau
simple perfect decupai decupași decupă decuparăm decuparăți decupară
pluperfect decupasem decupaseși decupase decupaserăm decupaserăți decupaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să decupez să decupezi să decupeze să decupăm să decupați să decupeze
imperative — tu — — voi —
affirmative decupează decupați
negative nu decupa nu decupați
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.