dințare
Romanian
Etymology
Noun
dințare f (plural dințări)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | dințare | dințarea | dințări | dințările | |
| genitive-dative | dințări | dințării | dințări | dințărilor | |
| vocative | dințare, dințareo | dințărilor | |||