divanit
Romanian
Etymology
Borrowed from Greek ντιβανίτης (ntivanítis).
Noun
divanit m (plural divaniți)
- (historical) a member of the divan
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | divanit | divanitul | divaniți | divaniții | |
| genitive-dative | divanit | divanitului | divaniți | divaniților | |
| vocative | divanitule | divaniților | |||
References
- divanit in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN