divanit

Romanian

Etymology

Borrowed from Greek ντιβανίτης (ntivanítis).

Noun

divanit m (plural divaniți)

  1. (historical) a member of the divan

Declension

Declension of divanit
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative divanit divanitul divaniți divaniții
genitive-dative divanit divanitului divaniți divaniților
vocative divanitule divaniților

References

  • divanit in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN