flanca

Romanian

Etymology

Borrowed from French flanquer.

Verb

a flanca (third-person singular present flanchează, past participle flancat) 1st conjugation

  1. to flank

Conjugation

    conjugation of flanca (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a flanca
gerund flancând
past participle flancat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present flanchez flanchezi flanchează flancăm flancați flanchează
imperfect flancam flancai flanca flancam flancați flancau
simple perfect flancai flancași flancă flancarăm flancarăți flancară
pluperfect flancasem flancaseși flancase flancaserăm flancaserăți flancaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să flanchez să flanchezi să flancheze să flancăm să flancați să flancheze
imperative — tu — — voi —
affirmative flanchează flancați
negative nu flanca nu flancați
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.