halca
Romanian
Etymology
Borrowed from Ottoman Turkish حلقه (halka), from Arabic حَلْقَة (ḥalqa).
Noun
halca f (plural halcale)
- metal loop
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | halca | halcaua | halcale | halcalele | |
| genitive-dative | halcale | halcalei | halcale | halcalelor | |