nișter
Romanian
Etymology
Borrowed from Ottoman Turkish نیشتر (nişter). First attested in 1715.
Noun
nișter n (plural niștere)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | nișter | nișterul | niștere | nișterele | |
| genitive-dative | nișter | nișterului | niștere | nișterelor | |
| vocative | nișterule | nișterelor | |||
References
- nișter in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN