oblânc

Romanian

Etymology

Borrowed from Old Church Slavonic облѫкъ (oblǫkŭ), from об- (ob-) +‎ лѫкъ (lǫkŭ, bow), from Proto-Slavic *lǫkъ. Compare Aromanian ublãncu, blãncu, cf. Slovene oblúk.

Noun

oblânc n (plural oblâncuri)

  1. saddle bow

Declension

Declension of oblânc
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative oblânc oblâncul oblâncuri oblâncurile
genitive-dative oblânc oblâncului oblâncuri oblâncurilor
vocative oblâncule oblâncurilor

See also