prepuitor

Romanian

Etymology

From prepune +‎ -ător.

Adjective

prepuitor m or n (feminine singular prepuitoare, masculine plural prepuitori, feminine and neuter plural prepuitoare)

  1. (obsolete) suspicious

Declension

Declension of prepuitor
singular plural
masculine neuter feminine masculine neuter feminine
nominative-
accusative 		indefinite prepuitor prepuitoare prepuitori prepuitoare
definite prepuitorul prepuitoarea prepuitorii prepuitoarele
genitive-
dative 		indefinite prepuitor prepuitoare prepuitori prepuitoare
definite prepuitorului prepuitoarei prepuitorilor prepuitoarelor

Noun

prepuitor m (plural prepuitori)

  1. (obsolete) denouncer

Declension

Declension of prepuitor
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative prepuitor prepuitorul prepuitori prepuitorii
genitive-dative prepuitor prepuitorului prepuitori prepuitorilor
vocative prepuitorule prepuitorilor

References

  • prepuitor in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.