scârțâi

See also: scartai

Romanian

Etymology

From scârț +‎ -âi.

Verb

a scârțâi (third-person singular present scârțâie, past participle scârțâit) 4th conjugation

  1. to squeak, creak, screak

Conjugation

    conjugation of scârțâi (fourth conjugation, no infix)
infinitive a scârțâi
gerund scârțâind
past participle scârțâit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present scârțâi scârțâi scârțâie scârțâim scârțâiți scârțâie
imperfect scârțâiam scârțâiai scârțâia scârțâiam scârțâiați scârțâiau
simple perfect scârțâii scârțâiși scârțâi scârțâirăm scârțâirăți scârțâiră
pluperfect scârțâisem scârțâiseși scârțâise scârțâiserăm scârțâiserăți scârțâiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să scârțâi să scârțâi să scârțâie să scârțâim să scârțâiți să scârțâie
imperative — tu — — voi —
affirmative scârțâie scârțâiți
negative nu scârțâi nu scârțâiți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.