teasc
Romanian
Etymology
Borrowed from Old Church Slavonic тѣскъ (těskŭ), from Proto-Slavic *těskъ.
Noun
teasc n (plural teascuri)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | teasc | teascul | teascuri | teascurile | |
| genitive-dative | teasc | teascului | teascuri | teascurilor | |
| vocative | teascule | teascurilor | |||