urătură
Romanian
Etymology
Noun
urătură f (plural uraturi)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | urătură | urătura | urature | uraturele | |
| genitive-dative | urature | uraturei | urature | uraturelor | |
| vocative | urătură, urăturo | uraturelor | |||