dăscălitură
Romanian
Etymology
Noun
dăscălitură f (plural dăscălituri)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | dăscălitură | dăscălitura | dăscăliture | dăscăliturele | |
| genitive-dative | dăscăliture | dăscăliturei | dăscăliture | dăscăliturelor | |
| vocative | dăscălitură, dăscălituro | dăscăliturelor | |||